Sunt un om tehnic. Lucrez cu tehnologia, am încredere în ceea ce se poate măsura și cea mai mare parte a vieții am pus Tarotul lângă horoscoapele de pe ultima pagină a revistelor: inofensiv, puțin naiv, un joc pentru o seară.
Apoi mi-a ajuns în mâini un pachet de Tarot. Am început să le dau în cărți prietenilor și soției mele, doar din amuzament. La început râdeam.
Apoi ce spuseseră cărțile a început să se împlinească.
Nu vag, așa cum orice poate fi potrivit. Prea des și prea precis ca să-i spun întâmplare. Nu-mi puteam explica și nici acum nu pot pe deplin. Așa că am căutat pe cineva care putea. Așa l-am găsit pe Éliphas Lévi.

Cartea
Dogme et rituel de la haute magie nu este o listă de înțelesuri ale cărților. Este un întreg fel de a vedea: numere care sunt legi, litere care sunt forțe, echilibrul contrariilor, voința care preface o idee în faptă. Citind-o, cărțile au încetat să mai fie imagini cu cuvinte-cheie. Au devenit chei.
Mă atrăsese deja Avesta, vechile scrieri persane, și ideea lor că lumea e ținută de o ordine, asha, felul în care lucrurile sunt cu adevărat, și de forțe care păzesc această ordine sau o destramă. La Lévi am regăsit aceleași forțe, în echilibru, și un fel de a le citi în cărți.
Asta a schimbat felul în care citesc cărțile. Și a schimbat ceva în mine.

De ce vreau să împărtășesc asta
Am vrut ca și alții să aibă ce am avut eu la masa aceea: clipa în care cărțile par să te privească înapoi. Spune-i intuiție, clarviziune, sincronicitate sau o oglindă ținută sub unghiul potrivit. Cred că merită s-o întâlnești.
Și am vrut ca totul să fie călăuzit de o singură voce coerentă, cea a lui Lévi, în locul peticelor de înțelesuri pe care le găsești peste tot. Așa am creat The Veiled Key.


